MPC 2019. Cum au scris organizatorii pe pagina lor de FB intr-o postare ‘’687 alergatori adica 547 baieti si 140 fete in lista de inscrisi la MPC – editia cu buletin!’’
Am asteptat cu sufletul la gura participarea de anul acesta. Am auzit tot felul de povesti despre cat de frumos, cat de spectaculos, cat de greu si ce fel de oameni ajung ‘’sa alerge muntele’’ asta incat m-am luptat putin cu mine sa accept idea pana la urma sa ajung si eu acolo.

Da, m-am exprimat foarte corect si o sa povestesc asta cu alergatul muntelui cum sta treaba. 
Marea majoritate a celor care practica alergarea montana la un nivel ridicat stiu ca MPC-ul este primul concurs profesionist care s-a organizat in Romania, anul acesta ajungand la a 14-a editie (la prima editie au fost in jur de 45 de inscrisi!).

Prietenul meu Tudor Butu, alergator montan si triatlonist cu foarte mare experienta, organizator cunoscut de competitii sportive de pe la noi, cel care mi-a inoculat idea mi-a povestit cu mare respect de MPC si de omul care sta in spatele acestui eveniment. MPC-ul e finala concursurilor de alergare montana de la noi, e cum s-ar spune cireasa de pe tort, crème de la creme.

Decorul? Piatra Craiului, nu mai vorbim, un colt de rai. Aici vin cei mai buni si cei mai experimentati, cei mai in forma sportivi profesionisti sau amatori pasionati sa dea tot ce e mai bun din ei. Cum va suna 3 ore 40 pe 39 km cu 2300 metri diferenta de nivel?

Pentru mine e ceva ireal, de neimaginat o astfel de performanta si credeti-ma ca am fost acolo si m-am tarat literalmente pana la refugiul Diana cea mai inclinata portiune de urcare din traseu. Probabil ca oamenii astia zboara, altfel nu-mi explic performanta.

Imi aduc aminte cuvintele lui Tudor in urma cu o luna: ’’Cristi, vezi ca la ultima urcare mai serioasa ( Plaiul Foii – ref. Diana, km 28.5) ai o ora fix de catarare pan-acolo’’ si ce sa vezi frate ca s-a intamplat, fix o ora am tras si dai si lupta la 60-70 de grade inclinatie, asa ca draga Tudore, numai la tine ma gandeam in momentele alea cat de exact esti tu in prognoze si statistici…
Ca ‘’outsider’’ al alergarilor montane, mi-am analizat cinstit pozitia si mi-am propus un concurs fara presiune (vin dupa o accidentare suferita de curand si destul de multa oboseala acumulata), sa ma bucur de munte si la final sa mai pot sa zambesc si eu in vreo poza. Ceea ce s-a si-ntamplat. 
In timpul concursurilor sunt foarte concentrat pe ce fac, ce urmeaza sa fac sau imi ascult corpul si fac diverse calcule. In anumite situatii cand contextul general imi cere precautie sau atentie sporita pe anumiti parametri ma concentrez in general sa ies cu bine din acea situatie, scopul fiind sa stau calm sa ma relaxez, sa nu intru in panica, sa depasesc obstacolele si sa ajung la finish. Toate in ordinea asta.

Da, mi se intampla si mie si o recunosc. E vorba de adrenalina, stiu ca risc foarte mult in anumite situatii dar o fac cat mai controlat cu putinta, suna aiurea dar cumva nu gasesc o alta explicatie aici. Adrenalina si ratiune, nu prea au loc amandoua in aceiasi fraza. Anyway, vorbesc in numele meu, nu vreau sa se interpreteze gresit, am mers si eu in anumite situatii ‘’la blana’’ cum se zice. 
Am ajuns la MPC cu o zi inainte, vineri seara. Mi-am luat kit-ul si am ramas cuminte in sala de sport unde s-a tinut sedinta tehnica de la ora 20.00. Sala plina, organizatorul ne-a prezentat situatia pe indelete si am ramas placut surprins sa observ la primul meu maraton montan atentia pe detaliile de safety first avuta. Piatra Craiului in luna Octombrie nu e de ici de colo, vremea se poate schimba de la o ora la alta.

Atentie, vorbim de un eveniment sportiv profesionist unde concurentii sunt selectionati pe baza CV-ului. Eu personal am fost sunat de staff-ul tehnic dupa inscriere pentru a ma verifica si valida daca stiu cu ce se mananca MPC-ul asta si respect mult pentru asta. 
Sambata la start am facut culoar de trecere si in aplauzele multimii au trecut castigatorii la categoriile de varsta din anii precedent. Mi-a placut mult si asta. Nu stiu, o simti la fata locului ca organizarea concursului este facuta de oameni pasionati si priceputi, nu este lasat nimic la intamplare. 
Traseul foarte frumos dar foarte tehnic pe alocuri iar o milisecunda de neatentie te poate costa o grava accidentare si chiar viata. Din nefericire doi concurenti cu experienta in alergare montana au plecat dintre noi acolo facand poate ce le placea mai mult cum zicea un sportiv de performanta intr-o postare. Trist…, n-am cuvinte si inca sunt coplesit de tragicul eveniment. Am fost acolo dar gandurile imi sunt inca incurcate. O sa mai treaca poate niste timp sa derulez si eu filmul mintii si poate asa sa reusesc sa trag niste concluzii. Dar ce folos, oamenii aia nu mai sunt printre noi. Dumnezeu sa-i aiba in pace.
Cu toate astea vreau sa termin povestea asta intr-o nota optimista. Facem sport, ne inconjuram de oameni care impartasesc aceleasi pasiuni ca si noi, mergem in tot felul de locuri frumoase, iau tot ce este mai bun cu mine si vreau sa raman cu amintirile cele mai bune. Cele urate nu trebuie sa-si faca loc niciunde. 
Pentru 2020 MPC#15 e incert. In acest moment daca ma intrebati nici eu nu stiu daca ma voi mai duce la anul. Nici nu concep insa ca povestea lui sa se termine aici. MPC trebuie sa mearga mai departe. E al naibii de frumos!

Tips&Tricks: Echipament & Nutritie

– Adidasi

Am alergat in LaSportiva Mutant, noi la prima alergare. Chiar si asa (aveam niste emotii cu ei) au fost excelenti, de mult n-am mai purtat un pantof asa de confortabil pe toata durata cursei. Versatili, protectiv, usori, f. stabili pe noroi si piatra. Pe coborari eu am mers prudent, nu stiu feedback-ul pe coborare agresiva. 2 chestii insa m-au deranjat, au fost ciorapii de compresie care m-au ros in zona labei piciorului. Voi lua ciorapi scurti cu tesatura dubla pe talpa si eventual poate compresii pt gambe. Intra apa in ei instant. 

– Rucsac

Am avut un rucsac cu camelbag 2l si cu buzunar pt geluri si batoane. Destul de incapator pt pantaloni a doua pereche impusa de organizatori + tricou de schimb si polarul indesat in el la maxim. Eu am mers asa cu haine putin supradimensionate ca si gabarit insa am pus confortul pe primul loc in caz de conditii meteo vitrege. La start am purtat tricou + incalzitoare de maini si vesta de la organizatori si pantaloni colanti scurti, caciula si manusi ( au fost obligatorii si ele parca) As merge cu echipament mai redus dar asta depinde de cum e vremea la fata locului si de ce impun organizatorii in prefata concursului. 

– Bete

Nu am avut si nici nu le-am vazut rostul pana la urcarea de la refugiul Diana. Pe acea urcare m-au depasit multi veniti din spate hat de departe avand bete. Trag concluzia ca merita sa le ai la tine, nu castigi foarte mult timp cu ele dar cu siguranta iti fortezi picioarele mai putin. 
– Nutritie

Am avut produse Sponser luate de la fata locului. Le-am mai folosit in trecut la triatloane si nu m-au dezamagit nici acum. Din cauza pulsului ridicat nu am putut manca pe traseu batoanele cu proteine si la punctele de hidratare am mai ciugulit acolo cate un biscuit. Punctele erau bine pozitionate deci n-as mai cara extra greutate pe viitor.