Autor: Cristian Stefanescu

 

 

 

Istanbul, 12 Noiembrie 2018. Deoarece am primit mai multe intrebari in ultima perioada iata-ma asadar si in postura de jurnalist sportiv de ocazie…pfff. Un fel de mini Ilie Dobre pregatit sa schiteze caseta tehnica a unui eveniment sportiv (din pacate nu despre fotbal e acum vorba aici!) dar in cazul meu ‘’povestita de la firul ierbii’’. 

Denumirea oficiala a evenimentului 40.Vodafone Istanbul Maratonu, merita insa sa fie explicata putin. La editie aniversara, (deh, aveam 1 an in 1978) de cand turcii au inceput a alerge de pe un continent pe altul, maratonul international Istanbul a devenit de atunci un eveniment major pentru acest oras. Cred ca este de altfel si singurul eveniment sportiv din lume care are loc concomitent pe 2 continente. Primaria orasului de peste 15 milioane de locuitori (neoficial cica ar bate in 17) prin Directia de Sport a Municipalitatii fiind si principalul organizator al evenimentului, fara a carui implicare despre care nu cred ca un organizator privat la noi ar fi capabil sa organizeze asa ceva, a pus in opera evenimentul sportiv al anului impreuna cu Vodafone ca sponsor principal. Apoi, e international atat prin faptul ca e un eveniment prins in calendarul IAAF, cursa Road Race de nivel Gold dar si prin atletii amatori participanti la eveniment, o sumedenie de tricouri straine pe care le poti vedea , in jur de 100 de nationalitati la start asa cum a declarat organizatorul. 

Editia din acest an a pus laolalta alte 2 probe, un 15K si un 10k la care au luat startul din partea asiatica a orasului 17.000 de sportivi amatori si elite dar si un fun race de 8K la care organizatorii au anuntat un numar record de aproximativ 100.000 de alergatori care vor traversa Podul Martirilor din Asia inspre Europa!!!

Pai haideti sa o luam acum inginereste, cu plusuri, ceva minusuri si niste tips&tricks daca va hotarati sa participati la editia No. 41!

Inainte de toate iata si cateva cifre pe scurt ale maratonului: Locul I cu un 2:09:56 , normal ca un KEN la final; 2863 finisheri la marathon din aproximativ 4500 de inscrisi ( aici nu prea am inteles de unde vine diferenta asta asa de mare de DNF-uri si DNS-uri) din care 35 de romani curajosi inscrisi doar la proba de  marathon. Mie Garmin-ul mi-a dat 167 m o diferenta pozitiva de nivel pe o lungime totala de 42.58 Km, un traseu rapid in opinia mea si foarte liniar.

La capitolul + uri  am de notat taxa mica de inregistrare, eu platind 60 lire turcesti, in RON ar fi cam 45 de lei ( da, ati citit bine!), aici intrand tricoul Adidas, numar de concurs, un sac foarte misto, chip-ul de concurs, un borcan foarte cochet plin cu traditionalul rah…desert turcesc ),  transportul pana la start dar si medalia la finisher si o mica gustare la final. In plus o multime de puncte de hidratare, cu fructe , izotonic pe traseu, nimic de comentat pe partea asta. 

De obicei nu sunt prapastios, dar un aspect care m-a preocupat mult inainte de cursa a fost securitatea la acest eveniment. La acest capitol au contat opiniile prietenilor cat si background-ul orasului in materie de evenimente nefericite. In final am ramas foarte placut impresionat de desfasurararea de forte pe traseu, pareau ca au scos toata politia la treaba, dar totodata discreti si foarte bine organizati. Zonele din centrul vechi traversate au fost complet inchise, atat circulatia auto dar si cea pietonala redirectionata astfel incat nu am resimtit frustarea soferilor sau furia cetatenilor deranjati ca nu pot traversa de colo pana colo.  In rest, din partea localnicilor multe zambete, galagie, copii, muzicanti, incurajari, bucurosi ca orasul lor e ‘’alergat’’. Un alt aspect pozitiv remarcat dincolo de dimensiunea evenimentului a fost modul in care au organizat cele 3 curse. Chiar daca startul a fost dat intr-un singur slot pentru fiecare cursa in parte, au existat delimitari de zona in functie de performanta iar intre cele 4 curse a existat un delay de 15 minute astfel incat sa nu se creeze carambol. Un alt aspect interesant a fost faptul ca au ales puncte diferite de finish la toate cele 4 curse astfel incat, la final sa nu se creeze aglomeratie. Spun asta deoarece la cursa de 42K finish-ul s-a organizat in Sultanahmet, in fata Moscheei Albastre un loc destul de ingramadit si incomod din cauza parcului si a topografiei locului (aici un plus sa zicem pentru Bucharest Marathon-ul nostru si Piata Constitutiei). 

La final m-a surprins placut SMS-ul celor de la Vodafone cu timpul real obtinut de subsemnatul: 3:59:12, o idee care da foarte misto la public pentru cei care poate nu au ceasuri de alergare ( btw, vedeti ca nu am povestit mai deloc de cursa personala, am plecat de la start cu o strategie dar au fost probleme care m-au tras inapoi destul de mult, poate cu alta ocazie sa povestesc mai multe).

La aspectele mai putin placute vreau sa amintesc cateva situatii care personal mie nu mi-au prea placut. Prima e vorba de locul de unde s-au preluat kit-urile de concurs. Chiar daca Expo Eurasia Show este o locatie foarte moderna si organizarea foarte buna, locatia nu este foarte la indemana iar programul de eliberare a kit-urilor in special celor sositi din strainatate a pus cateva probleme. A doua chestiune mai deranjanta a fost ca in ciuda faptului ca era permis late registration in cadrul expo-ului am avut surpriza sa constat ca era valabil doar pentru proba de marathon, pentru 10K si 15K nemaifiind locuri disponibile…Solutia propusa era ca musteriul sa se inscrie cu suprataxa de 100 Lire la maraton si sa alerge si el pe traseul pe care il doreste…Bravo Efendi!!

O alta problema de organizare care m-a deranjat putin a fost ca la zona de start nu a existat posibilitatea de a face o incalzire corespunzatoare asta s-a datorat densitatii foarte mari de alergatori pe un culoar destul de ingust pe de o parte dar si a faptului ca tot aici zona era impartita de acest culoar cu cel destinat autobuzelor care preluau sacii cu haine si echipament a alergatorilor. Aici surpriza mare a venit cand la 8.30 AM fix toate usile autobuzelor s-au inchis si nu au mai primit niciun sac cu echipament, multi alergatori ramanand cu sacii pe umeri sau unii care chiar si-au abandonat hainele groase la marginea drumului. Asta s-a datorat faptului ca autobuzele trebuiau sa se intoarca pe acelasi pod pe unde urma sa se dea startul la ora 9.00… Un alt aspect important de comentat a fost preluarea de dimineata cu autobuzele municipalitatii a alergatorilor, pe de o parte aceasta facandu-se doar din 2 puncte ale orasului ceeea ce a dus la o aglomerare in zona de imbarcare dar si prin faptul ca pana la zona de start s-a calatorit cam.. claie peste gramada lucru destul de suparator avand in vedere ca daca ratai autobuzele nu prea mai aveai cum sa ajungi de pe continent la start in … Asia…

Ok, trecand peste toate celelalte aspecte, nu am ce sa comentez legat de cursa si experienta foarte misto pe care o recomand cu caldura celor ce vor sa incerce in anii ce vor urma. Cred ca evenimentul e bine plasat in Noiembrie, orasul e vibrant, exotic si ofera o experienta sportiva interesanta la pachet cu un city-break exceptional cu familia sau prietenii deopotriva. Nu uitati ca veti alerga cei 42 de kilometri aproape exclusiv pe malul marii Marmara si a canalului Bosfor, o alta unicitate a evenimentului si o provocare foarte mare pentru organizatori care practic si-au izolat putin orasul de principalul lor aeroport mai mult de o jumatate de zi. 

Tips & Tricks:

-de urmarit ofertele Tarom si Turkish din vreme , Tarom-ul venind totusi cu oferta de 99 Euro abia la mijloc de Octombrie…in conditiile in care s-a tinut cu pretul sus feriti de concurenta low-cost-ului pe aceasta destinatie ..pe cand la intoarcere avionul de Luni dimineata era pe jumate gol.

-oferta de hoteluri este foarte varianta, se gasesc oricand preturi foarte bune la conditii de cazare excelente de la 30-40 euro in sus pe camera chiar cu mic dejun inclus. Din punctul asta de vedere maratonul Istanbul este foarte accesibil dpdv budget, deci l-as pune ca value for money destul de sus as indrazni.

– pentru cei interesati eu am luat cazare la Nomade Hotel Exclusive din strada Akbıyık Cad. no 69, un hotel boutique nou dat in folosinta acum 1-2 ani . Strada Akbiyik este o strada foarte cocheta intr-un mic cartier rezidential din spatele celor 2 moschei simbol ale orasului. Pretul pt 3 nopti a fost de 167 Euro si  in care ai si un mic dejun inclus nu foarte fastuos, putine alegeri dar in schimb foarte fresh si sanatos.

Avantajul cu acest hotel sau cu zona ( sunt multe alte hoteluri pe aceasta strada) este ca poti ajunge la punctul de imbarcare dimineata in maxim 3-5 minute mers pe jos versus alte hoteluri poate mai ofertante. Tinand cont de restrictiile de circulatie e posibil sa va apara incurcaturi , nu mai pun la socoteala  apoi  la finish cand vei ajunge inapoi la hotel fara stres ca nu gasesti un taxi. Recomandarea sa cautati totusi hoteluri aproape de cele 2 puncte de imbarcare in autobuzele care va preiau dimineata si va duc la start.

-de la aeroport exista o linie de metrou, o combinatie de subteran dar mai mult tramvai suprateran. Costa cam 10 lire (7 lei)  pana in zona centrala vs. un taxi care sare de 100 lire sau Uber dar la acelasi cost more or less. 

-la restaurante sunt destul de agasanti si vor sa te agate de pe strada cei cu au rol de pescari de turisti. Foarte mari povestitori..vs ce iti ofera ulterior. Mai toti au inclus tips-ul in nota dar scrie in turceste si nu te prinzi asa ca le lasi in plus nejustificat.  

-luati-va o zi inainte sau dupa pentru a vizita orasul , pt. ziua de sambata este destul de aglomerat pe la muzee sau alte obiective. 

Site-ul official al evenimentului aici: https://www.maraton.istanbul/home-page